06:00 » Ii sunam pe cei 2. Vorbisera deja cu Politia de Frontiera
care era in drum spre locul respectiv cu o salupa rapida. Totul urma sa fie
OK. Ne culcam.
Obs: Excluzand puternica tulburare digestiva a lui Mihai, trebuie sa
recunoastem ca am fost destul de norocosi relativ la potentialul situatiei.
Mihai era intr-adevar imobilizat insa doar atat. Putea sa fie ceva cu mult mai
grav, noi ne-am permis sa asteptam 12 ore pana la sosirea unui ajutor extern.
Am avut noroc ca am avut semnal GSM, altfel ar mai fi durat inca 4-5 ore pana
reuseam sa luam legatura cu "civilizatia". Vremea a fost si ea destul
de prielnica, daca ar fi fost furtuna luminisul respectiv ar fi fost compromis
in cealalta parte fiind mlastina.
Trebuie sa multumim YCRR si in special doamnei Mariana, Politiei de Frontiera
si in ultimul rand si noua pentru ca nu am intrat in panica mai tare decat era
cazul.
11:00 » Ne trezim linistiti. Expeditia putea sa continue. Pentru
inceput ne-am permis o mica pauza dupa grijile ultimei zile. Am avut timp sa
cutreieram putin prin zona asteptand dupa masa, cand razele soarelui deveneau
ceva mai timide permitandu-ne sa plecam la drum. Dintre multele cherhanale abandonate,
martore a unei industrii piscicole candva infloritoare, Perisor
este un caz fericit, atat datorita faptului ca toate cladirile si-au pastrat
acoperisul, cat mai ales ca se efectueaza lucrari de renovare si amenajare in
scopuri turistice.
Pana atunci insa, noi ne-am consumat amiaza in compania unui grup vesel care
isi petrecea verile de 15 ani in aceste locuri. Oamenii veseli sunt in majoritatea
cazurilor si draguti si noi am putut sa ignoram pentru jumatate de zi fructele
uscate in favoarea unor alimente nu numai proaspete dar si incalzite. Intre
timp am vorbit si cu Doru si Mihai, ajunsesera cu bine in Sfantu Gheorghe si
am stabilit sa ne reintalnim la Portita, ei urmand sa se intoarca la Tulcea
cu vaporul, sa aia trenul pana in Jurilovca si din nou o salupa pentru traversarea
lacului Golovita pana la Portita.
16:00 » Din nou la Drum. Parasim Perisor. De-a lungul drumului
peisajul este destul de consecvent, o plaja larga care ne permite o inaintare
constanta sub soarele inca sacaitor. La 19 ajungem la Periteasca locul unde
ne propusesem sa innoptam. Periteasca era o cherhana in conservare, cladirile
aveau acoperisuri si chiar un paznic insa negasind nimic interesant, dupa un
mic consiliu am hotarat sa continuam pana la Portita chiar daca vom merge si
pe intuneric. Ceea ce am si facut. Ajungerea la Portita presupunea insa aproape
o dublare a drumului. Cu timpul oboseala latenta pana atunci a inceput sa se
impuna. In plus, drumul pe intuneric pe o plaja parasita presupune mici surprize
traduse prin sarme, obiecte aduse de apa si turme de animale (spre norocul nostru
doar domestice :) ). Asta in conditiile in care nu am vrut sa facem exces de
lanterne, de obicei aprinzandu-le dupa prima onomatopee generata de unul dintre
noi, de obicei prea tarziu :).
Portita se vedea de la distanta, prin 3 puncte luminoase. Am continuat asa ajungand
dupa 12, franti de oboseala. Daca asta nu era suficient, primirea n-a fost tocmai
triumfala, la primul rand de corturi fiind intampinati de un cutu Ciobanesc Mioritic, poate dezorientat de peisajul litoral sau pur si simplu neobisnuit
cu vizitatori in timpul noptii a sarit la noi intr-o maniera care ne-a aratat
foarte clar ca nu eram tocmai bineveniti. Noroc ca in mai putin de un minut
un personaj somnoros din cort si-a chemat cerberul inapoi. Am mai inaintat cativa
zeci de metrii si ne-am intins cortul cu gesturi mecanice, de-abia asteptand
sa ne prabusim inauntru. Cred ca am uitat sa ne spalam pe dinti :)