06:00 » Ii sunam pe cei 2. Vorbisera deja cu Politia de Frontiera care era in drum spre locul respectiv cu o salupa rapida. Totul urma sa fie OK. Ne culcam.
Obs: Excluzand puternica tulburare digestiva a lui Mihai, trebuie sa recunoastem ca am fost destul de norocosi relativ la potentialul situatiei. Mihai era intr-adevar imobilizat insa doar atat. Putea sa fie ceva cu mult mai grav, noi ne-am permis sa asteptam 12 ore pana la sosirea unui ajutor extern. Am avut noroc ca am avut semnal GSM, altfel ar mai fi durat inca 4-5 ore pana reuseam sa luam legatura cu "civilizatia". Vremea a fost si ea destul de prielnica, daca ar fi fost furtuna luminisul respectiv ar fi fost compromis in cealalta parte fiind mlastina.
Trebuie sa multumim YCRR si in special doamnei Mariana, Politiei de Frontiera si in ultimul rand si noua pentru ca nu am intrat in panica mai tare decat era cazul.

11:00 » Ne trezim linistiti. Expeditia putea sa continue. Pentru inceput ne-am permis o mica pauza dupa grijile ultimei zile. Am avut timp sa cutreieram putin prin zona asteptand dupa masa, cand razele soarelui deveneau ceva mai timide permitandu-ne sa plecam la drum. Dintre multele cherhanale abandonate, martore a unei industrii piscicole candva infloritoare, Perisor este un caz fericit, atat datorita faptului ca toate cladirile si-au pastrat acoperisul, cat mai ales ca se efectueaza lucrari de renovare si amenajare in scopuri turistice.
Pana atunci insa, noi ne-am consumat amiaza in compania unui grup vesel care isi petrecea verile de 15 ani in aceste locuri. Oamenii veseli sunt in majoritatea cazurilor si draguti si noi am putut sa ignoram pentru jumatate de zi fructele uscate in favoarea unor alimente nu numai proaspete dar si incalzite. Intre timp am vorbit si cu Doru si Mihai, ajunsesera cu bine in Sfantu Gheorghe si am stabilit sa ne reintalnim la Portita, ei urmand sa se intoarca la Tulcea cu vaporul, sa aia trenul pana in Jurilovca si din nou o salupa pentru traversarea lacului Golovita pana la Portita.

16:00 » Din nou la Drum. Parasim Perisor. De-a lungul drumului peisajul este destul de consecvent, o plaja larga care ne permite o inaintare constanta sub soarele inca sacaitor. La 19 ajungem la Periteasca locul unde ne propusesem sa innoptam. Periteasca era o cherhana in conservare, cladirile aveau acoperisuri si chiar un paznic insa negasind nimic interesant, dupa un mic consiliu am hotarat sa continuam pana la Portita chiar daca vom merge si pe intuneric. Ceea ce am si facut. Ajungerea la Portita presupunea insa aproape o dublare a drumului. Cu timpul oboseala latenta pana atunci a inceput sa se impuna. In plus, drumul pe intuneric pe o plaja parasita presupune mici surprize traduse prin sarme, obiecte aduse de apa si turme de animale (spre norocul nostru doar domestice :) ). Asta in conditiile in care nu am vrut sa facem exces de lanterne, de obicei aprinzandu-le dupa prima onomatopee generata de unul dintre noi, de obicei prea tarziu :).

Portita se vedea de la distanta, prin 3 puncte luminoase. Am continuat asa ajungand dupa 12, franti de oboseala. Daca asta nu era suficient, primirea n-a fost tocmai triumfala, la primul rand de corturi fiind intampinati de un cutu Ciobanesc Mioritic, poate dezorientat de peisajul litoral sau pur si simplu neobisnuit cu vizitatori in timpul noptii a sarit la noi intr-o maniera care ne-a aratat foarte clar ca nu eram tocmai bineveniti. Noroc ca in mai putin de un minut un personaj somnoros din cort si-a chemat cerberul inapoi. Am mai inaintat cativa zeci de metrii si ne-am intins cortul cu gesturi mecanice, de-abia asteptand sa ne prabusim inauntru. Cred ca am uitat sa ne spalam pe dinti :)